Tabara Eforie Nord 2012 – impresii si amintiri

Tabara Eforie Nord 2012

Tabara Eforie Nord 2012 – impresii si amintiri
”…abia astept sa merg si in alte tabere organizate de dumneavoastra…”

Vreau sa va multumesc pentru saptamana minunata pe care mi-ati oferit-o in tabara de la Eforie Nord. Cu siguranta mi-ar face mare placere sa merg si in alte tabere organizate de ‘Mara Travel Group ‘. Oamenii din staff au fost de nota 10 , in special George, care a fost foarte apropiat si deschis cu noi. De asemenea, mi-ar face o placere imensa sa merg din nou cu George si in alte tabere. Consider ca activitatile au fost pe placul tuturor si nu cred ca cineva are ceva de reprosat in privinta lor. Mancarea oferita a fost foarte buna in comparatie cu alte tabere in care am mai fost, in care nu ni se asigura o mancare foarte consistenta si gustoasa .
As vrea sa va multumesc din nou si va anunt cu mare drag ca abia astept sa merg si in alte tabere organizate de dumneavoastra.

Iulia M., 14 ani

“…Cu Mara Study la mare am plecat / Prietenii noi am format…”

Cu gandul la clipe frumoase am plecat,
Iar cand am ajuns,am crezut ca nu e adevarat!
Cand ne`am intalnit,
Inima de bucurie mi s-a marit 🙂
Prima data la plaja am mers,
Sa ma simt asa bine alaturi de cineva nu mi s-a intamplat prea des,
Alaturi de voi mereu as vrea sa ies!
Staff-ul a fost prea bun,
Daca as sta tot ce a fost frumos sa adun,
Hmm,nu prea am cum!
Nemtii au fost foarte de treaba,
Si chiar daca,
Vorbeam limbi diferite,
Engleza ne-a ajutat sa discutam,de ei sa ne aducem aminte!
Fiecare zi care s-a scurs,
Mi-a adus cunostiinta in plus,
Si nici o amintire cu voi nu s-a dus!
Cu Mara Study la mare am plecat,
Prietenii noi am format,
Intr-o saptamana cat altele in ani s-au sudat,
Cu voi nici o secunda nu as fi ratat 🙂

“Mara Study chiar stie a organiza / O tabara de vis pe care n-o vei regreta!”

Teo,Sweeney,Elizabeth si George Trifan,
Sunt cei mai tari,le sunt fan 🙂
O tabara de vara,
Ma gandesc la voi in fiecare seara!
Mara Study chiar stie a organiza,
O tabara de vis pe care n-o vei regreta!
Fiecare lucru ce l-am facut,
In viata de zi cu zi m-a ajutat mult!
Cu Sweeney am invatat sa inot,
Acum in engleza sa pronunt mai bine pot 🙂
Va multumesc neincetat,
Sunteti cei mai tari,nu v-am uitat! 😀

Alex H., 16 ani

A fost prima mea tabara si am ramas cu doar cu amintiri placute ceea ce m-a convins sa merg si in cea de la Winchester. Multi copii, toti de treaba desi majoritatea erau de alta nationalitate, ne-am inteles intre noi, fara certuri sau dusmanii. Eu, de exemplu, care am stat cu 2 nemtoaice si langa mine 4 nemti, nu regret ca nu am avut un roman langa mine, pentru ca limbile diferite nu ne-au impiedicat sa ne comportam la fel intre noi, cu glume, vorbe de la suflet si alte intamplari pe care nu o sa le uit niciodata. Acelasi lucru s-a intamplat si cu organizatorii si profesorii. Am depasit granitele in afara orelor de curs si m-am simtit in largul meu si cu ei, stand de vorba, glumind, facand poze!

”…o sa fie o poveste de spus la copiii nostri si daca se poate si nepoti…”

Cursurile de engleza au fost lejere, dar creative si fara sa stim invatam si alte lucruri noi de la profesori, de la ceilalti colegi. Mancarea a fost ca la mama acasa, sanatoasa si foarte multa, incat sa ne tina pentru toata ziua. Eu am mancat cat am putut, dar totusi am slabit si asta spune totul. In fiecare zi ceva nou cu un desert pe care toata lumea il aprecia (mai ales desertul!). Cazarea a fost ca la orice alt complex din Romania, cu multa lume in camera, si o baie cam micuta, dar asta cred ca a ne-a ajutat sa ne cunoastem mai multi intre noi. Cel mai interesant mi s-a parut ca am facut activitati tot timpul, cu totii, ca dupa aceea sa ne adunam si sa radem de ele. Mi-a atras atentia usurinta cu care ne intelegeam intre noi, si cat de mult ne-am atasat unul de altul ( mai ales de nemti, dupa care am plans cand au plecat). De asemenea, colegele mele m-au surprins cu o foaie de adio pe care erau desenate floricele, baieti si inimioare, si scriau cat de mult le-a placut sa stea cu mine. In rest totul o sa fie o poveste de spus la copiii nostri si daca se poate si nepoti.

Alina N., 16 ani

Lasa un comentariu