Tabara Engleza prin Teatru la Rasnov – vara 2013

Feedback copil participant Tabara Engleza prin Teatru

Experienţa din tabara de engleza si teatru de la Rasnov din vara e una despre care am vorbit atât de mult încât mă surprinde că mai există oameni cărora să le-o pot povesti. Mă găsesc folosind mereu cam aceleaşi cuvinte, iar asta pentru că nu vreau ca, modificându-mi exprimarea de la o relatare la alta, să omit în mod inconştient ceva.
Aş putea să afirm că faptul că vreau să mă duc din nou in aceasta tabara spune destule, dar cred că, pentru a putea să vă dau o idee cât mai aproape de adevăr, ar trebui întâi să menţionez că eu n-am mai plecat niciodată de-acasă de capul meu (mai mult sau mai puţin.) înainte de tabără.
Fiind din fire mai retrasă şi în general poate prea selectivă în privinţa oamenilor pe care-i am pe lângă mine (din cauza unor încercări nereuşite de socializare în grupuri largi), ma aşteptam să nu-mi placă. Cunoscându-mă, până şi mama a avut ca primă reacţie: „Dacă nu-ţi place, mă suni şi vin să te iau.”

Atmosfera calda a taberei

Ce să vezi, la despărţire s-a lăsat cu lacrimi şi nu ne mai dădeam duşi! Vă spun şi de ce.
După primele zece minute, în care oamenii ăştia fantastici care s-au ocupat de noi s-au acomodat cu ideea de a avea paisprezece copii în grijă (să fim serioşi, pe cine nu sperie asta măcar un pic?), atmosfera era deja foarte caldă şi parcă ne ştiam toţi cu toţi de-o viaţă!
Lucrurile mergeau mai puţin pe reguli (desigur, cu excepţia încălzirilor, a orelor de repetiţii şi a exerciţiilor de imaginaţie pe care le făceam seara, dar până şi alea erau foarte permisive.) şi mai mult de la o sugestie la alta, din sfat în sfat, dintr-o idee într-o idee. Asta a făcut să fie necesar ca toată lumea să se implice cât de mult s-a putut.
N-a existat nici teama că nu-ţi joci personajul cum trebuie. De fapt, ăsta a fost primul lucru de care s-au ocupat. Ne-au întrebat pe noi (încă dinainte să ne cunoaştem, prin intermediul formularelor care ne-au fost trimise) cum vedem fiecare personaj. Ne-au lăsat să le dezvoltăm, având, evident, ca bază, o aproximaţie a conceptului iniţial al lui Shakespeare. Ştiam – sau dacă nu ştiam, am descoperit – ce voiau personajele şi, cu asta în minte, am început să ne dăm cu presupusul în legătură cu modul de a acţiona al fiecăruia.

”…cantitatea uriaşă de informaţii pe care o transmite cel mai mărunt gest…”

Am aflat şi despre cantitatea uriaşă de informaţii pe care o transmite cel mai mărunt gest. Am aflat că un om furios nu se deplasează în pas de căprioară. Am făcut o grămadă de exerciţii legat de ce transmite felul cum păşeşti şi în spectacolul de la final tot am uitat să le aplic. N-a fost un capăt de lume (E mult că auziţi asta de la mine, care am plecat în tabără îngrozită de posibilitatea de a greşi cu ceva. M-am întors alt om.)
Am avut norocul să dau de oameni care pricep că dacă forţezi o piesă de puzzle unde nu-i e locul, îndoi marginile şi pe urmă nu mai stă nicăieri. Dacă era ceva la care nu te pricepeai, nu te obliga nimeni s-o faci. Erau atâtea de făcut că n-aveai şanse să stai degeaba. Totuşi, nu scăpai fără să-ncerci măcar.
Nu vă speriaţi! Nu spun că ne ţineau în priză toată ziua. De fapt, personal, am tras mâţul de coadă mai mult decât aş vrea să recunosc. Şi chiar dacă am fi avut treabă toată ziua, cred că n-aş fi simţit că mi se acreşte.

Deprinderea cu limba engleza cu vorbitori nativi

M-am ataşat foarte, foarte mult de toată lumea. N-aş fi crezut să se întâmple, nu mă consider un maestru în arta socializării. Dar s-a-ntâmplat. Şi în trei zile eram în stare să vorbesc mai multe cu ei decât cu mama (ceea ce probabil că n-a fost foarte bine pentru ei.)
Foarte important ar fi şi faptul că toate astea s-au întâmplat, în principal, în engleză, ceea ce s-a văzut şi s-a văzut bine. Aveam un cu totul alt nivel când am plecat de-acolo şi mult mai puţine reţineri în a ne exprima în această limbă. De unde, la început, fentam engleza în timpul meselor şi pauzelor şi vorbeam în română, am ajuns ca, după trei zile, să conversăm în limba lui Shakespeare de plăcere, nu de nevoie.
Sigur, nu numai noi am învăţat de la ei, ci şi ei de la noi. Sunt aproape sigur că şi Nico şi Roland încă mai ştiu cum să cânte „Un elefant se legăna.”
Mi-a prins bine? Eu zic că am salvat ceva din mine pe care riscam să-l pierd.
Smaranda 16 ani

Sinziana, regizor, coordonator tabara “English through Theatre”

Tabăra ‘English through theatre’ de la Râșnov a fost a unsprezecea mea aventura lingvistică, doar că de data aceasta nu m-am numărat printre studenți, ci printre profesori.

La 8 ani am început să călătoresc prin agenția Mara Study în taberele pe care le oferă iar din 2009 locuiesc la Londra unde am studiat regia. Împreună cu regizorul Nico Vaccari am format o trupă de teatru la Londra – noi suntem BÉZNĂ Theatre, organizatorii taberei de engleză, teatru și echitație.

Visul unei nopti de vara – spectacol dinamic, amuzant si captivant

Focus-ul principal al taberei de la Râșnov a fost punerea în scenă a spectacolului Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, în limba engleză, cu copii români – în 10 zile. Sună imposibil însă împreună cu Nico și cu Roland Reynolds (echipa mea de regizori tineri, pasionați și zăpăciți) am reușit să creăm un spectacol dinamic, amuzant și captivant.

Dezvoltare personala prin teatru

Mulți dintre actorii de la Rășnov voiau să continue oricum pe drumul teatrului iar ceilalți și-au descoperit talentul pe parcurs. Prin exercițiile de dicție, respirație și flexibilitate copiii și-au depășit limitele și au încercat lucruri noi în fiecare zi. La repetiții i-am încurajat mereu să fie spontani, expresivi și mai curajoși!

Nivelurile de limba engleza ale copiilor au fost foarte diferite însă acest lucru nu ne-a descurajat. Fiecare dintre ei a învățat lucruri noi, a început să comunice cu mai multă ușurință și, mai ales, copiii au avut contact cu doi vorbitori nativi de limba engleză cu accente foarte diferite. Întregul program s-a desfășurat în limba engleza și am fost impresionată să-i surprind pe copii folosind limba lui Shakespeare și când noi nu eram de față.

În afară de orele de exerciții de arta actorului și de repetiții în limba engleză, copiii au avut ocazia de a face echitație în aer liber în complexul superb de la poalele munților – i-am privit cu mândrie cum deveneau mai siguri pe ei cu fiecare zi.

Pasiunea și devotamentul copiilor au egalat dragostea noastră pentru teatru, lucru la care mă așteptam. Am avut un grup minunat, copii cu personalități puternice și fascinante care au reprezentat cu mândrie tineretul românesc.

Prietenii si amintiri frumoase

Ce a fost special la Râșnov au fost prieteniile formate între și cu acești tineri minunați. În nicio tabără nu am simțit atât drag pentru copii. Am avut parte de cele mai frumoase amintiri – am lucrat cu pasiune la un spectacol excelent, am colaborat cu oameni frumoși și talentați, am reușit să oferim copiilor dragostea, prietenia și cunoștințele noastre prin această experiență unică.

Sper să ne revedem cu toții în Februarie, să ne mândrim cu cât am crescut, cât am învățat și ce planuri mărețe avem!

Cu mult drag,
Sînziana

Lasa un comentariu